Luna lui cuptor ! Arșiță mare și miros de asfalt încins !
În consecință, hotărâm alături de o familie prietenă să evadăm din orașul torid și să pornim spre o regiune cunoscută și dragă nouă, Valea Orăștioarei cu frumoasele case și pensiuni din Costești, parte importantă a compexurilor de cazare din Hunedoara.
Nefiind prea departe de orașul nostru, Valea Orăștioarei ne întâmpină în scurt timp cu mult verde și multă răcoare. Covorul pufos al munților împăduriți aflați în stânga șoselei care urcă spre Sarmizegetusa trimit spre locurile de la poalele lor aer curat și dau impresia că protejează satele și pe locuitorii lor. De fapt chiar asta fac, stau de strajă oamenilor și întregii văi! Aici vânturile, ploile, soarele, ninsorile, apele, nu sunt vitege locurilor, nu distrug, ci își păstrează menirea lăsată de Dumnezeu, de a ajuta și susține viața.
Pe măsură ce urcăm spre Grădiște liniștea și răcoarea pădurii sunt mai intense și din respect pentru măreția naturii nu vorbim nici noi, doar privim și ne bucurăm de ce ne este dat. Bucuria este mai mare când vedem oameni simpli, țărani adevărați cu coasa sau cu sapa în spinare, oameni care cinstesc și respectă locurile frumoase și curate pe care încă le mai populează.