O vorbă veche spune că cine nu are bătrâni să-și cumpere…
Veridicitatea spusei este dovedită și de cele prezentate mai jos, mărturii ale unor timpuri apuse, care acum își găsesc locul în lada de zestre a poporului român. Scoaterea la lumină a vieții arhaice relatate în rândurile următoare se datorează memoriei și talentului de povestitoare a unei locuitoare din satul Costești, localitate aflată în drumul spre Sarmizegetusa Regia. Cu mare drag și respect povestește obiceiuri din vremea tinereții ei sau obiceiuri pe care nici ea nu le-a mai prins, ci le-a auzit povestite de mama sau bunica sa.
Obicei de ghicire a ursitului
În urmă cu jumătate și mai bine de veac, în zonele rurale ale Văii Orăștioarei, tinerele aflate la vremea măritișului încercau diverse metode de a-l ghici pe cel care urma a le fi soț, așa că în noaptea dintre ani se puneau pe masă, cu gura în jos, nouă farfurii sub care se așezau: pâine, sare, inel, cărbune, cărigă de fus, lână, pieptene, săpun. Fetele, legate la ochi, erau puse să ridice câte o farfurie, iar în funcție de ce se afla sub ea se prevestea ursitul tinerei. Se făcea mare haz pe seama viitorilor soți deoarece fiecare obiect de sub farfurie reprezenta o trăsătură definitorie a acestuia, astfel: cărbune – negru, cărigă de fus – jucăuș, oglindă – frumos, pâine – bogat, inel – suplu și fălos, pieptene – colțos, lână – cioban, săpun – nespălat.
Obiceiuri străvechi se mai practică și astăzi, iar călătorii care caută lumea veche găsesc crâmpeie din ea și în zona de cazare Hunedoara.
