Omul de la sat s-a ghidat dintotdeauna după semnele naturii și mulți dintre scriitorii români au prelucrat în operele lor diverse teme și motive populare. Legendele care urmează își au izvorul într-o zonă cu o puternică încărcătură istorică și spirituală din județul Hunedoara, regiunea Munților Orăștiei.
Mulți vizitatori vin să vadă locurile unde, demult, au luat naștere legendele și s-au practicat obiceiuri- unele vii și astăzi, locuri din zona Sarmizegetusa Regia. Astfel că ajung să audă legenda pricoliciului, legenda cailor lui Sântoader, legenda Tăului fără fund, obiceiul de ghicire a ursitului, povestea lui Inat, cămașa ciumii.
Legenda Tăului sau a Bălții fără fund
Pe dealul numit Boerie, aflat în jurul satului Bucium, este un tău despre care se spune că nu ar avea fund, în prezent pământul din acel loc a rămas umed, tăul nemaiconținând apă. Bătrânii satului povestesc că în trecut, nu se știe exact când, s-ar fi auzit o voce din interiorul tăului care spunea cam așa : „ Ceasul a sosit și omul meu nu a venit ”. În acel moment a apărut ca din senin o căruță trasă de cai care nu s-a oprit decât în mijlocul tăului, unde s-a și scufundat.
De atunci locului i se spune Tăul fără fund, iar povestea sa o știu toți bătrânii satului și o pot afla direct de la ei și cei care vin în zona de cazare Hunedoara.
