Acest site foloseste cookies.

Continuarea navigării în site înseamnă că ești de acord cu Politica de cookies a site-ului.

Politica privind cookiurile

Poiana Omului şi Peştera Ponorici

Minunăţia priveliştii din satul Târsa este doar începutul unei aventuri prin Rai.

Lăsăm maşinile la fosta şcoală (o clădire părăsită), în capătul satului, unde se termină asfaltul şi pornim dornici de aventură la pas pe un drum forestier ce intră în pădure. Nu ne abatem de la acesta până în Poiana Omului, locul unde legenda spune că Decebal, pentru a nu deveni prizonierul romanilor şi-a curmat zilele.

Din timpuri străvechi loc de întâlnire a ciobanilor, aici găsim o stână unde ne şi oprim să cerem indicaţii despre drum. Suntem îndrumaţi să urcăm dealul din stânga stânii (ca şi cum am fi continuat drumul fără să ne oprim la aceasta). În vârful dealului drumul se bifurcă şi trebuie să o luaţi pe cel din stânga, “printre frasini” ca să îl citez pe cioban, de aici urmând poteca până la următoarea stână.

În drumul nostru ne întâlnim cu o turmă de vaci atent păzite de căpetenia turmei, un bou puternic şi mândru, care de altfel nu ne-a avut treabă atât timp cât i-am respectat teritoriul şi nu ne-am atins de haremul său.

Nu ne abatem de la potecă ceva vreme iar la un moment dat când drumul se bifurcă facem dreapta şi ajungem la o altă stână, parcă uitată de lume, unde oamenii locului ne întâmpină bucuroşi.

Aici suntem îndrumaţi să ne întoarcem la bifurcaţie şi să facem dreapta, să coborâm muntele (ca şi cum am fi continuat pe drumul din stânga dacă nu am fi poposit la stână). Drumul alb, plin de pietre cât pumnul e o provocare ce nu durează foarte mult şi ne scoate, în dreapta, într-o poiană fermecată… am ajuns.

Frumuseţea sălbatică a locului este de nedescris, o oază de linişte cu câteva căsuţe răsfirate în care oamenii locului se adăpostesc când urcă cu animalele la păşunat.

Urmăm cursul râului aproape de capătul celălalt al poienii, trecând pe partea stângă a acestuia şi căutând curioşi peştera. Sărim gardul unei grădini şi găsim peştera bine ascunsă de vegetaţie la baza unui abrupt, aproape de albia râului. Mult nu putem intra deoarece avem nevoie de echipamet speologic, însă aceasta fuzionează cu peştera Cioclovina adăpostind reprezentanţi permanenţi ai faunei subacvatice subterane, troglobionte.

După ce ne-am hrănit sufletele cu frumuseţea locului, pornim bucuroşi că aventura nu s-a terminat încă, înapoi spre casă, în zona de cazare Sarmizegetusa, zonă importantă a complexurilor de cazare din Hunedoara.

Câteva păreri împărtășite de clienții noștri