Apulon patrona în vremea dacilor şi romanilor aurul din subsol. Razele sale strălucitoare ce au căzut din vremurile începutului pe pământ sunt considerate din punct de vedere mitologic cauza existenţei bogatelor filoane aurifere din zonă. Extragrea acestor “raze” metamorfozate se făceau cu încuviinţarea şi sub protecţia zeului Soare. Fără slujbele religioase de la Piatra Craivii, dacii nu puteau prelua din subteran nici un firicel de aur. Pentru a nu deranja divinitatea solară care a dat “strălucire” acestor locuri, romanii în perioada cuceririi nici măcar nu s-au atins de templele dacice. Nici unul din sactuarele de la Piatra Craivii nu prezintă urme de incendiere ori de demantelare, la fel ca şi construcţiile sacre din munţii de la sud de Orăştie. Dacii de la Piatra Craivii au fost coborâţi în vale şi slujbele în sactuare vor fi încetat, însă implorarea lui Apulon va continua în templele romane din vale ori cele din zona Roşia Montană.
Contemporaneitatea templelor de la Piatra Craivii cu cele de la Costeşti este dovedită nu numai de forma şi de orientarea lor, ci şi de o monedă romană aflată în anul 2006 pe “terasa bănuţului”. Moneda găsită lângă una din plintele sanctuarului datează din anii 42-41 î.Ch.
Sanctuarele de la Piatra Craivii, la fel ca şi cele de la Costeşti, au funcţionat fără nici o întrerupere şi fără nici o modificare arhitecturală majoră, din vremea marelui regat al lui Burebista-Deceneus şi până în anii războaielor cu romanii purtate de regele Decebalus.
Atât prin nume, dar şi în fapt, Piatra Craivii este o cetate dacică regală, aparţinând regilor de la Sarmizegetusa Regia, iar zona Apulon, Apulum, mai apoi Dacia Apulensis, era sub directa influenţă a strălucitorului zeu solar.
Spre cetate se pleacă din satul Costești, zonă de cazare din Hunedoara, cu orice maşină spre localitatea Craiva, judeţul Alba Iulia. Drumul până acolo este asfaltat şi dureză aproximativ 1 h şi 30 min. Am lăsat maşinile la ieşirea din sat, unde s-a terminat asfaltul şi am pornit la pas pe un drum prăfuit, accesibil doar cu o maşină cu garda înaltă. Ţinem drumul principal care o ia spre stânga la fiecare intersecţie, timp de 2 h, până la poalele Pietrei Craivii. Aici, o căsuţă solitară cu acoperişul roşu se bucură de priveliştea oraşului Alba Iulia, iar noi ţinem drumul care o ia prin stânga acesteia şi intră în pădure. La intrare ne bucurăm de apa rece a unui izvor, pe partea dreaptă şi ne adunăm câteva minute forţele pentru ce va urma. O luăm în sus spre creastă, urmând bulina albastră şi căţărându-ne pe pietre ca nişte căpriţe de munte.
Căţărarea este accesibilă doar cu bocanci fiind de dificultate medie spre dificilă, nerecomandat pentru copii.
Ajunşi în vârf priveliştea este minunată, a meritat orice efort!
