Prinsă între Valea Luncanilor şi cea a Ponorului, culmea Pietrei Roşii a folosit drept amplasament pentru una din cetăţile sistemului Sarmizegetusa, apărând accesul dinspre Valea Streiului către capitala Daciei.
Cetatea însăşi, situată pe vârf, este compusă din două incinte juxtapuse. Una, cea principală, din blocuri de piatră, în tehnică tipic dacică este mai mică şi constituia acropola. În interiorul ei a fost descoperită o construcţie ciudată, asemănătoare cu celebrul palat de la Popeşti, dar diferită substanţial de acesta. Nu se păstrează decât fundaţia de piatră dintr-un singur rând de blocuri care desemnează două încăperi în anfiladă, una prin care se intră, patrulateră, cealaltă în formă de absidă. În jurul acestor încăperi, altă fundaţie continuă de asemenea, absidată. S-ar părea că este fundaţia unui portic. Fără îndoială, acoperişul trebuie să fi avut o formă mai complexă care să îmbine cele două pante caracteristice unei construcţii dreptunghiulare în lungime cu rotunjirea pe care o implica absida terminală. Zidul cetăţii prezenta turnuri la colţuri şi un turn de poartă situat relativ median pe una din laturile lui.
Dincolo de această incintă dreptunghiulară, chiar pe terasa îngustă dintre râpă şi zidul incintei era situată o clădire lungă de plan celular. Se păstrează tot numai fundaţiile de piatră, aşa încât se poate presupune că elevaţia era de lemn şi, fără îndoială, constituie o raritate pe care nu o mai întâlnim în această formă în altă cetate dacică.
Către sud de cetatea din zid de blocuri, se întindea cea de a doua cetate, mult mai mare, tot patrulateră, cu zidul înlocuit printr-un val din bolovani de piatră. Acest val avea însă, la colţuri, turnuri din piatră de talie şi tot un turn de piatră de talie controla intrarea. În interior s-a putut distinge drumul care urcă până la poarta celei de a doua cetăţi şi, de asemenea, o construţie de acelaşi tip cu cea absidată din interiorul cetăţii a doua, dar dintr-un material mai puţin preţios, adică o fundaţie de bolovani.
Este deosebit de interesantă apariţia unor astfel de edificii numai aici la Piatra Roşie şi nu şi în alte cetăţi din munţii Orăştiei. Planul lor aduce aminte de planul „palatutui” de la Popeşti şi ridică problema funcţiei acestor edificii care, la Popeşti, sunt prevăzute cu o vatră bogat decorată cu elemente simbolice.
Descoperirile mobile sunt deosebit de interesante, provin de aici celebra mască a zeiţei Bendis precum şi scutul de fier ciocănit, cu decor figural.
Drumul spre cetatea Piatra Roşie este acelaşi cu cel spre peştera Cioclovina. De la orice cazare din Hunedoara se ajunge relativ uşor. Mare parte din drum este asfaltat fiind doar câţiva kilometri pe drum forestier. La doi km de ieşirea din Luncani, un indicator spre stânga dă de veste că mai sunt 2 km până la cetate. Aceşti 2 km sunt asfaltaţi, iar de unde lăsăm maşina mai urcăm aproximativ 10 minute pe potecă.
Ajunşi în cetate ne putem doar imagina cum arăta odată, însă sentimentul că aici, cândva, au fost strămoşii noştrii, ne inundă trupul dornic să exploreze zona.
Mergem tot în faţă, părăsim cărarea şi dăm de o potecuţă care ne scoate pe un pisc de unde putem admira în zare… minunat!! E senin afară şi soarele stă să apună. Privim încântaţi acest spectacol, nemaicontând că noaptea îşi face încet intrarea, pentru noi timpul s-a oprit în loc, iar liniştea ne-a cuprins sufletele.
